Ovidiu George Haicu

Sunt o personalitate simplă și un om devotat meseriei sale, mereu cu zâmbetul pe buze — mai ales atunci când văd oameni fericiți ieșind din salon și revenind.

Am fost un tânăr fără direcție. Am încercat mai multe locuri de muncă, până am ajuns la această meserie, care m-a fascinat imediat.

La început am fost sceptic. Am pornit de jos, fără să știu cu adevărat ce înseamnă până și clasicul termen de frizerie.

Frizeria este totul pentru mine, nu mă văd făcând altceva. Chiar dacă unii oameni își doresc și un al doilea job, din diferite motive, eu nu simt nevoia de altceva. De ce o iubesc? Vorba românului: „mi-a intrat în sânge”.

Atunci când clientul revine cu o programare la scurt timp după prima ședință, realizez că ceea ce am făcut a fost cu adevărat important.

Lucrul acesta mă motivează să încerc mai multe lucruri, să învăț mai mult și să acord clientului o atenție specială. Motivația, pentru mine, înseamnă o combinație de util cu plăcut: munca îmi oferă satisfacție și bucurie.

Fără Dumnezeu nu facem nimic. În meseria de frizer nu e ușor să lucrezi cu omul și nu e ușor să deții un salon. Întâmpini tot felul de probleme, mai ales la început de drum, dar Dumnezeu e acolo când ai nevoie de El.

Iubesc oamenii care sunt deschiși atunci când vine vorba de un look nou.

„Model” în viață e mult spus, însă Josh Lamonaca a povestit, într-unul dintre seminarele lui la care am fost prezent, cum au fost începuturile sale — și m-am regăsit în câteva dintre textele lui. De altfel, este modelul multor frizeri din România.

Vreau să devin un exemplu bun pentru frizerii care sunt la început de drum, atât în meserie, cât și în viața de zi cu zi: învață, muncește, iubește ceea ce faci și vei reuși.

În meseria de frizer, chiar și după 100 de ani tot mai ai de învățat câte ceva. Aici trebuie să evoluezi și să devii mai bun.

Falsitatea, mândria și prostia.